Sari navigarea

Category Archives: Others

Ce inseamna un cocalar? Cine este cocalar si de ce? Ce treaba are cocalarul cu muzica electronica si cu mersul in club? Cocalarul este emo? Cocalarul este cel care vinde cocaina? Cocalarul este manelist? La toate aceste intrebari nu vi se va raspunde niciodata in mod concret, insa se pot trasa cateva caracteristici aparte.


La nivel intelectual, oricine are mai putin de 10-15 carti citite de-a lungul timpului poate fi considerat cocalar? Fireste, nu vorbim despre manuale de gatit pizza sau paste. Daca e sa ne luam dupa comentariile de pe site-uri si forumuri de muzica electronica, cocalarul este un nestiutor in materie de muzica electronica, care merge in club doar pentru ca asa se cuvine astazi, acesta e trendul.

Exista insa ocazii mai speciale, in care oameni cu imaginatie si mult timp liber chiar isi fac un site doar cu cocalari (vezi cocalari.com), in care gasesti…fireste…cocalari. Dar aici deja definitia cocalarului se extinde, si ajungi sa tragi concluzii pripite, conform carora un cocalar este un manelist, un tigan, un tip bine facut, gras, cu burta, cu slitul descheiat, ceafa lata, care bea wisky si energizant in cluburi “de fitze”, are lant la gat, si (optional) ochelari de soare.

Nimeni nu poate da insa o definitie exacta a cocalarului, desi cu totii vorbesc despre el. Sa fie cocalarul un nou prototip social? Sau este un specimen social mai vechi, intre timp reinventat? Sau poate este o specie sectanta avansata din punct de vedere vestimentar?

Pentru a inlatura orice dubiu, aici puteti injura cocalarii din jurul vostru, sau pe cei pe care ii considerati voi cocalari. Cum arata, cum se imbraca, cum gandesc, cine e in spatele numelor lor, cat poarta la papuc, asculta trance sau minimal sau manele, ce mananca acasa, cat au supt de la mamele lor, cate pahare de whisky-redbull pot sa bea intr-o seara, au cruce sau nu, de aur sau de argint…si multe altele. Cert este ca niciun cocalar nu mai este cocalar atunci cand realizeaza ca a devenit cocalar.

Reclame

Britanicii au prezentat un studiu din categoria ”cercetători plictisiţi” aşa, ca de început de an. Potrivit rezultatelor sondajului la care au participat circa 3.000 de persoane, femeile care poartă la haine mărimea 36 fac cel mai mult sex.

foto Shutterstock

Circa 60% din subţirelele de mai sus au o viaţă sexuală foarte activă, având parte de cel puţin o partidă de amor în fiecare zi. Pe locul doi, se află norocoasele care poartă mărimea 40, jumătate din ele fiind foarte… satisfăcute.

Locul trei şi cel din urmă prezentat în cadrul studiului e ocupat de reprezentantele sexului frumos care poartă mărimea 44. Deşi mai plinuţe, 30% dintre ele fac sex foarte des.

Pe ultimul loc din clasament se află obezele, acestea stând uneori şi un an de zile fără a se bucura de o partidă de amor.

Ce inseamna un cocalar? Cine este cocalar si de ce? Ce treaba are cocalarul cu muzica electronica si cu mersul in club? Cocalarul este emo? Cocalarul este cel care vinde cocaina? Cocalarul este manelist? La toate aceste intrebari nu vi se va raspunde niciodata in mod concret, insa se pot trasa cateva caracteristici aparte.


La nivel intelectual, oricine are mai putin de 10-15 carti citite de-a lungul timpului poate fi considerat cocalar? Fireste, nu vorbim despre manuale de gatit pizza sau paste. Daca e sa ne luam dupa comentariile de pe site-uri si forumuri de muzica electronica, cocalarul este un nestiutor in materie de muzica electronica, care merge in club doar pentru ca asa se cuvine astazi, acesta e trendul.

Exista insa ocazii mai speciale, in care oameni cu imaginatie si mult timp liber chiar isi fac un site doar cu cocalari (vezi cocalari.com), in care gasesti…fireste…cocalari. Dar aici deja definitia cocalarului se extinde, si ajungi sa tragi concluzii pripite, conform carora un cocalar este un manelist, un tigan, un tip bine facut, gras, cu burta, cu slitul descheiat, ceafa lata, care bea wisky si energizant in cluburi “de fitze”, are lant la gat, si (optional) ochelari de soare.

Nimeni nu poate da insa o definitie exacta a cocalarului, desi cu totii vorbesc despre el. Sa fie cocalarul un nou prototip social? Sau este un specimen social mai vechi, intre timp reinventat? Sau poate este o specie sectanta avansata din punct de vedere vestimentar?

Pentru a inlatura orice dubiu, aici puteti injura cocalarii din jurul vostru, sau pe cei pe care ii considerati voi cocalari. Cum arata, cum se imbraca, cum gandesc, cine e in spatele numelor lor, cat poarta la papuc, asculta trance sau minimal sau manele, ce mananca acasa, cat au supt de la mamele lor, cate pahare de whisky-redbull pot sa bea intr-o seara, au cruce sau nu, de aur sau de argint…si multe altele. Cert este ca niciun cocalar nu mai este cocalar atunci cand realizeaza ca a devenit cocalar.

Britanicii au prezentat un studiu din categoria ”cercetători plictisiţi” aşa, ca de început de an. Potrivit rezultatelor sondajului la care au participat circa 3.000 de persoane, femeile care poartă la haine mărimea 36 fac cel mai mult sex.

foto Shutterstock

Circa 60% din subţirelele de mai sus au o viaţă sexuală foarte activă, având parte de cel puţin o partidă de amor în fiecare zi. Pe locul doi, se află norocoasele care poartă mărimea 40, jumătate din ele fiind foarte… satisfăcute.

Locul trei şi cel din urmă prezentat în cadrul studiului e ocupat de reprezentantele sexului frumos care poartă mărimea 44. Deşi mai plinuţe, 30% dintre ele fac sex foarte des.

Pe ultimul loc din clasament se află obezele, acestea stând uneori şi un an de zile fără a se bucura de o partidă de amor.

O constatare ştiinţifiică: Creierul gândeşte cum îl învăţăm noi, cum îl deprindem să lucreze. Dacă îl lăsăm să lenevească, leneveşte din ce în ce mai mult. Dacă îl învăţăm să viseze fără rost, işi pierde timpul cu reverii. Dacă îl învăţăm să gândească mistic, va interpreta fabulos aproape toate evenimentele vieţii, începând cu evenimentele inexplicabile şi până la cele mai banale fapte. Dacă îl învăţăm să gândească nehotărât, aproape fiecare propoziţie din limbajul interior(limbajul gândirii) va începe cu condiţionalul optativ, ca de exemplu dacă voi reuşi să fac cutare lucru, voi obţine cutare avantaj, dacă voi avea noroc să rezolv cutare problemă etc… Gândirea unui învingător nu foloseşte niciodată condiţionalul optativ, nu foloseşte dacă, ci numai viitorul, ca de exemplu: După ce voi rezolva cutare problema, voi investi banii în afacerea cutare. Până la anul îmi voi construi casa, apoi voi strânge bani pentru un cabinet. În mare măsură, gândirea nehotărâtă, care foloseşte condiţionalul optativ, provine din gândirea mistică asiatică, în care aproape orice propoziţie sau frază importantă foloseşte expresia dacă vrea Alah, expresie destul de încetăţenită şi în limba română, dacă va vrea Domnul, dacă o da Domnul, etc…

Unde este greşeala fundamentală a expresiei de mai sus? În primul rând, în mod logic, Dumnezeu ne vorbeşte (ne porunceşte, ne inspiră, ne îndeamnă etc.) prin gânduri importante, esenţiale, astfel că expresia este inutilă. Folosirea ei indică o neâncredere în voinţa divină şi în faptul că pricipalele noastre acţiuni sunt inspirate de ea(sau, cel puţin, aprobate). Cu alte cuvinte, expresia condiţională indică o lipsă de credinţă în ocrotirea divină şi în propriile forţe, de unde şi doza mare de neâncredere în posibilitatea realizării viselor. Aţi înţeles deviza Eu cred în Dumnezeu şi-n mine!? Să nu introduceţi niciodată în gândirea de acţiune condiţionalul optativ şi expresia amintită! Să gândiţi în termeni foarte precişi şi foarte siguri! Voi face aceasta! Voi obţine cutare lucru! Voi..Clar? Astfel, veţi elimina nehotărârea din gândire care va deveni nehotărâre de acţiune. Cum gândiţi, aşa acţionaţi. Dacă gândiţi nehotărât, acţionaţi la fel de nehotărât, încât este normal să eşuaţi în multe din intreprinderile voastre. Gândul posedă energie prin care hiperconştiinţa noastră se conectează la zone distincte din Hiperconştiinţa Omenească Mondială. Dacă este şovăielnică, hiperconştiinţa personală nu reuşeşte să se conecteze în punctul exact din care ne poate stabili destinul de învingător, nu poate trece măcar de mentalul inferior sau colectiv.

Aţi înţeles care este regula? Corectaţi-vă modul de gândire! Controlaţi gândurile şi, când devin şovăielnice, corectaţi-le, faceţi-le ferme! Învăţaţi creierul să nu mai folosească stereotipul dinamic de gândire care ia în considerare condiţionalul optativ, care foloseşte formule şovăielnice! Aşa cum vom vedea şi în capitolul următor, destinul(soarta, ursita, karma etc.) e un simplu program mental, la interferenţa dintre programul arhaic şi hiperconştiinţa personală, pe care îl putem modifica în limite foarte largi. Programarea mentală e la îndemâna conştiinţei, care îşi subordonează “zeul” arhaic cu programul său şi îşi armonizează relaţiile cu hiperconştiinţa personală. Această minune începe cu programarea gândirii, cu disciplinarea ei, cu determinarea ei să funcţioneze în limitele deja stabilite (reperele şi procesele gândirii logice) şi în cele pe care le vom discuta în continuare.

Gândeşte mereu la viitor! este o sugestie pozitivă care îţi va pătrunde, prin conştiinţă, în inconştient, determinând o modificare de program. Cei care gândesc la trecut nu participă la făurirea viitorului şi progresului. Modul lor de gândire (anormal) poate fi determinat de mai mulţi factori : au trăit bine în trecut şi se întorc, prin memorie la aceea perioadă; au fost învăţaţi să gândească la trecut, prin meseria lor; nu au fantezia necesară imaginării viitorului; au trăit eşecuri, astfel că nu mai au curajul de a gândi viitorul, etc.. Nu ne interesează astfel de situaţii. Noi învingătorii, privim mereu către viitor, gândim în termeni de viitor, căci am studiat trecutul şi am extras din el toate învăţămintele necesare. Trecutul personal, naţional şi al umanităţii nu mai poate fi reparat, nu poate fi modificat, fapt pentru care nu trebuie să ne cantonăm în el. Excepţie fac persoanele care au ca profesie sau ca pasiune studierea enigmelor trecutului. În problemele succesului, ne interesează , însă, să nu ne cantonăm în trecutul personal, în succesele sau eşecurile lui, ci să aspirăm mereu către succese răsunătoare în viitor.

Cine gândeşte intens la viitor se conectează, prin hiperconştiinţa personală, la Hiperconştiinţa Omenească Mondială, creându-şi şanse sporite de materializare a viselor. De asemenea, cel care gândeşte la viitor nu-şi consumă inutil energie nervoasă pentru a retrăi şi a judeca trecutul personal, în mod obsesiv, de multe ori şi în mod inutil, căci trecutul nu se întoarce, să-l putem trăi cum am vrea. Dacă e nevoie de reparat, de îndreptat sau modificat din greşelile trecutului, aceasta se poate face numai în viitor. Gândirea cantonată în trecut nu e productivă, căci nu oferă planuri, vise, idealuri, ci fragmente din viaţa trecută, care nu mai pot fi trăite efectiv. Un singur tip de trăiri trecute merită a fi memorate şi rememorate-victoriile. Ele sunt sugestii pozitive care ne sporesc încrederea în forţele proprii(dacă am putut atunci, voi putea din nou), ne întăresc imginea de sine pozitivă, ne mobilizează să obţinem noi victorii, pentru a trăi din nou plăcerea învingătorului. În nici un caz, nu lăsaţi amintiri urâte(neplăcute, dureroase, etc.) din trecut să vă invadeze conştiinţa, să vă afecteze gândirea, căci, nu numai că nu sunt folositoare dar vă şi sugestionează negativ! […]

Va urma…

Ce sa mai zici?:))…Deci razi pana faci crampe…

Sursa de la Maka Bo$$

Romanian profanity (înjurătură) refers to a set of words considered blasphemous or inflammatory in the Romanian language.

The Romanian „fă”, „traseistă”, „putoare”, „haimana”, „parașută”, „muistă” (mostly used to denote prostitutes that agree to have oral sex as well), „bagaboantă”, T.C.M.

The male anatomy
equivalent to using „dude” or „mate” in English speaking countries, for example „Salut, coaie, ce faci?” (of course, used just in Bucharest, due to the fact that the rest of the country simply use „băi pulă”, aproximative translation being „yo dickhead, sup?) means „Hi, balls, how are you doing?”. Most young people see nothing wrong in being addressed in this manner whilst older people might be offended.
mertec: dick
smardan: huge pesant dick
pula, cocar, stopleaca, madular, pulete, baros, falus, scula, puta, salam, carnat, cric (sa te iau pe cric), carici, belis, vrej, mataranga = penis,cocor

[edit] The female anatomy
balcoane (plural of balcon): a woman’s breasts (literally „balconies”)
bidoane (plural of bidon): a woman’s big breasts (literally „canisters”)
pizdă/pizdoi’: vagina, pussy
mingeac, fleasca, buburuza, muzicuta, gingirica, zeana, fofoloanca, zbarca, dodoasca, pasarica, fluturas, cisdirica, cascaraveta,veverita’= vagina

[edit] General anatomy and body functions
buci (plural of bucă): ass cheeks.
floci (plural of floc): pubic hairs.
căcat: shit
căcare: shitting; shit as in „to take a shit” from the latin word „cacāre” meaning to defecate
laba: masturbation (literally „paw”)
căcău:ass
cur: ass
popou: ass, tush
găoază: asshole (literally „hole”)
ochi(ul) maro : asshole (literally „the brown eye”)
ochi(ul) cu gene încâlcite : asshole (literally „the eye with tangled up eyebrows”)
sarpele cu un ochi : dick(literally „one-eyed snake”)
futai, futere: sexual intercourse
muie: blowjob, oral sex(„muie” comes from „muian” which is an old Romanian word for „face” still used in some rural areas although „faţă” is now used the most.
caca: children’s word for shit
pipi: children’s word for piss
pişat: piss
batca: masturbation
a-i iesi mucu la miel: to ejaculate (literally „to pop the bugger of the lamb”)

Sursa


De 30 de ani, un batran din Gropenii de Braila vindeca oamenii care-i calca pragul taindu-i sub limba, in frunte sau la ureche. Galbinarea, tensiunea prea mare, insomniile, nelinistile si balonarile isi au leac in bisturiul lui nea Iancu Nicolae, vraciul satului.
Arestat pe timpul lui Ceausescu, haituit de medicii care-l credeau un „sarlatan“, nea Iancu a ajuns la varsta de 76 de ani si spera ca fiii si o nora sa-i urmeze intr-ale medicinei. Chiscani, Tichilesti si indicatoarele arata ca am ajuns la Gropeni. Am strabatut cateva sute de kilometri ca sa ne intalnim cu vraciul uitat de vreme care mai practica „medicina babeasca“ si nu ne pare rau. Chiar la intrarea in sat, pe oricine ai intreba de Iancu Nicolae, toti stiu unde sta cel care-i scapa de belele. „Cand ai o problema, mergi la nea Iancu, Dumnezeu sa-l tina cat mai mult cu noi, ca mult bine ne mai face“, zice o sateanca, facandu-si repede semnul crucii. „Este un om bun, cu har de Sus si suntem tare mandri ca e la noi in sat“.
Pe nea Iancu l-am gasit stand la taclale cu alti barbati. Nevasta il trimisese sa cumpere paine si, pentru ca magazinul era inchis, mosul s-a oprit sa se odihneasca pe banca si sa mai discute ceva politica, ca „e duminica, nu avem de muncit si oricum Dumnezeu ne-a mai dat cateva zile cu soare“.
SCAPAT DE CIROZA Imediat ce am inceput sa-l iscodim in legatura cu ce face de mai bine de 30 de ani, in jurul lui nea Iancu s-au adunat satenii. „Nea Iancu e Dumnezeul nostru. Pe toti ne-a vindecat macar o data de vreo boala“, zice Tihan Stanciu. Pe el l-a taiat de vreo 10 ori in frunte si l-a scapat de „sangele cel rau“.
Ca sa demonstreze ca nu minte, ne arata semnele din frunte pe care i le-a lasat bisturiul la fiecare 6 luni – 1 an, cand avea nevoie de o alta „eliberare a sangelui negru“. „Acu’ eram mort, de cativa ani buni, daca nu era nea Iancu. Am fost pe la doctori ca sufeream cu ficatul si mereu ma umflam. Mi-au spus ca am ciroza si ca ultima sansa ar fi sa mai merg si pe la babe. Si atunci am venit la el si mi-a taiat in frunte si m-am simtit mai bine“, zice Tihan, zambindu-i din priviri batranului care se uita in pamant. Adus de spate din cauza celor 76 de ani pe care-i are, bunicul Iancu nu se prea uita in ochii celor care-i vorbesc.
ARESTAT PE VREMEA LUI CEAUSESCU
Plugar din tata-n fiu, Iancu Nicolae a invatat sa „scoata raul din corp“ de la tatal lui, care „furase indeletnicirea asta in timpul razboiului, cat timp a stat in Turchia“, zice batranul. „Acolo a invatat ce trebuie sa faca, ce vana sa taie pentru a nu face rau omului si pentru a-l usura. De 30 de ani fac si eu asta si nimeni n-a murit din cauza mea. Trebuie sa ai har si putere, sa nu lesini imediat ce vezi o picatura de sange. La mine au venit cativa baietandri sa le arat cum se face si cum se taie, dar n-au rezistat. Au cazut precum curcile in cioc. Pe timpul lui Ceausescu am fost arestat pentru ca doctorul din sat ma credea escroc. Dar pana la urma s-au convins ca nu sunt un pericol si m-au lasat liber“. Nea Iancu are doi feciori mandri ca brazii, care se pregatesc sa-i calce pe urme intr-ale medicinei. „Si ei, si o nora au inceput sa ma ajute si vad ca se descurca, asa ca pot sa mor linistit“.
SUB LIMBA SAU IN FRUNTE
Galbinarea, tensiunea prea mare, sperietura, insomniile, nelinistile si balonarile trec daca nea Iancu pune bisturiul sub limba, la urechea sau pe fruntea bolnavului. „Trebuie sa stii unde sa tai. Pentru afectiunile care tin de cap, tai la frunte, iar pentru celelalte, sub limba. Pe copiii sub 14 ani ii tai la ureche, sa nu se sperie si sa nu-i doara. In felul asta, curge sangele cel negru si omul se simte bine. Au venit la mine si femei cu copii pana in 3 ani, dar pe ei nu i-am taiat… erau prea mici“.
REGIM TIMP DE 8 ZILE
Dupa aplicarea acestui tratament, bolnavul trebuie sa tina un regim timp de 8 zile. „Sa nu manance carne grasa, sa evite dulciurile, sa se fereasca de rata si alte mancaruri grele si sa bea numai bors de putina sau vin. Sa evite rachia, ca e boala curata“, spune vraciul. In interventiile sale, vraciul se foloseste de cateva bisturie luate de la farmacie si de lame de barbierit. In cutia care se afla mereu la indemana mai are fesa, vata, spirt si o cordeluta cu care strange parul celor pe care trebuie sa-i taie in frunte. „Totul se dezinfecteaza, asa ca nimeni nu s-a infectat. Nu sunt probleme de astea“, spune vraciul. „Eu incerc sa-i fac bine pe oameni, nu sa le aduc raul in trup“, zice batranul urandu-ne drum-bun si sanatate, „ca e mai buna decat toate“.
Sursa:www.ziarulcn.com

Here
ARTICLEURL

O constatare ştiinţifiică: Creierul gândeşte cum îl învăţăm noi, cum îl deprindem să lucreze. Dacă îl lăsăm să lenevească, leneveşte din ce în ce mai mult. Dacă îl învăţăm să viseze fără rost, işi pierde timpul cu reverii. Dacă îl învăţăm să gândească mistic, va interpreta fabulos aproape toate evenimentele vieţii, începând cu evenimentele inexplicabile şi până la cele mai banale fapte. Dacă îl învăţăm să gândească nehotărât, aproape fiecare propoziţie din limbajul interior(limbajul gândirii) va începe cu condiţionalul optativ, ca de exemplu dacă voi reuşi să fac cutare lucru, voi obţine cutare avantaj, dacă voi avea noroc să rezolv cutare problemă etc… Gândirea unui învingător nu foloseşte niciodată condiţionalul optativ, nu foloseşte dacă, ci numai viitorul, ca de exemplu: După ce voi rezolva cutare problema, voi investi banii în afacerea cutare. Până la anul îmi voi construi casa, apoi voi strânge bani pentru un cabinet. În mare măsură, gândirea nehotărâtă, care foloseşte condiţionalul optativ, provine din gândirea mistică asiatică, în care aproape orice propoziţie sau frază importantă foloseşte expresia dacă vrea Alah, expresie destul de încetăţenită şi în limba română, dacă va vrea Domnul, dacă o da Domnul, etc…

Unde este greşeala fundamentală a expresiei de mai sus? În primul rând, în mod logic, Dumnezeu ne vorbeşte (ne porunceşte, ne inspiră, ne îndeamnă etc.) prin gânduri importante, esenţiale, astfel că expresia este inutilă. Folosirea ei indică o neâncredere în voinţa divină şi în faptul că pricipalele noastre acţiuni sunt inspirate de ea(sau, cel puţin, aprobate). Cu alte cuvinte, expresia condiţională indică o lipsă de credinţă în ocrotirea divină şi în propriile forţe, de unde şi doza mare de neâncredere în posibilitatea realizării viselor. Aţi înţeles deviza Eu cred în Dumnezeu şi-n mine!? Să nu introduceţi niciodată în gândirea de acţiune condiţionalul optativ şi expresia amintită! Să gândiţi în termeni foarte precişi şi foarte siguri! Voi face aceasta! Voi obţine cutare lucru! Voi..Clar? Astfel, veţi elimina nehotărârea din gândire care va deveni nehotărâre de acţiune. Cum gândiţi, aşa acţionaţi. Dacă gândiţi nehotărât, acţionaţi la fel de nehotărât, încât este normal să eşuaţi în multe din intreprinderile voastre. Gândul posedă energie prin care hiperconştiinţa noastră se conectează la zone distincte din Hiperconştiinţa Omenească Mondială. Dacă este şovăielnică, hiperconştiinţa personală nu reuşeşte să se conecteze în punctul exact din care ne poate stabili destinul de învingător, nu poate trece măcar de mentalul inferior sau colectiv.

Aţi înţeles care este regula? Corectaţi-vă modul de gândire! Controlaţi gândurile şi, când devin şovăielnice, corectaţi-le, faceţi-le ferme! Învăţaţi creierul să nu mai folosească stereotipul dinamic de gândire care ia în considerare condiţionalul optativ, care foloseşte formule şovăielnice! Aşa cum vom vedea şi în capitolul următor, destinul(soarta, ursita, karma etc.) e un simplu program mental, la interferenţa dintre programul arhaic şi hiperconştiinţa personală, pe care îl putem modifica în limite foarte largi. Programarea mentală e la îndemâna conştiinţei, care îşi subordonează “zeul” arhaic cu programul său şi îşi armonizează relaţiile cu hiperconştiinţa personală. Această minune începe cu programarea gândirii, cu disciplinarea ei, cu determinarea ei să funcţioneze în limitele deja stabilite (reperele şi procesele gândirii logice) şi în cele pe care le vom discuta în continuare.

Gândeşte mereu la viitor! este o sugestie pozitivă care îţi va pătrunde, prin conştiinţă, în inconştient, determinând o modificare de program. Cei care gândesc la trecut nu participă la făurirea viitorului şi progresului. Modul lor de gândire (anormal) poate fi determinat de mai mulţi factori : au trăit bine în trecut şi se întorc, prin memorie la aceea perioadă; au fost învăţaţi să gândească la trecut, prin meseria lor; nu au fantezia necesară imaginării viitorului; au trăit eşecuri, astfel că nu mai au curajul de a gândi viitorul, etc.. Nu ne interesează astfel de situaţii. Noi învingătorii, privim mereu către viitor, gândim în termeni de viitor, căci am studiat trecutul şi am extras din el toate învăţămintele necesare. Trecutul personal, naţional şi al umanităţii nu mai poate fi reparat, nu poate fi modificat, fapt pentru care nu trebuie să ne cantonăm în el. Excepţie fac persoanele care au ca profesie sau ca pasiune studierea enigmelor trecutului. În problemele succesului, ne interesează , însă, să nu ne cantonăm în trecutul personal, în succesele sau eşecurile lui, ci să aspirăm mereu către succese răsunătoare în viitor.

Cine gândeşte intens la viitor se conectează, prin hiperconştiinţa personală, la Hiperconştiinţa Omenească Mondială, creându-şi şanse sporite de materializare a viselor. De asemenea, cel care gândeşte la viitor nu-şi consumă inutil energie nervoasă pentru a retrăi şi a judeca trecutul personal, în mod obsesiv, de multe ori şi în mod inutil, căci trecutul nu se întoarce, să-l putem trăi cum am vrea. Dacă e nevoie de reparat, de îndreptat sau modificat din greşelile trecutului, aceasta se poate face numai în viitor. Gândirea cantonată în trecut nu e productivă, căci nu oferă planuri, vise, idealuri, ci fragmente din viaţa trecută, care nu mai pot fi trăite efectiv. Un singur tip de trăiri trecute merită a fi memorate şi rememorate-victoriile. Ele sunt sugestii pozitive care ne sporesc încrederea în forţele proprii(dacă am putut atunci, voi putea din nou), ne întăresc imginea de sine pozitivă, ne mobilizează să obţinem noi victorii, pentru a trăi din nou plăcerea învingătorului. În nici un caz, nu lăsaţi amintiri urâte(neplăcute, dureroase, etc.) din trecut să vă invadeze conştiinţa, să vă afecteze gândirea, căci, nu numai că nu sunt folositoare dar vă şi sugestionează negativ! […]

Va urma…

Întreaga evoluţie a Omenirii, din sălbăticia bestială şi până în faza actuală de dezvoltare, s-a făcut din iniţiativa, cu impulsul şi cu efortul creatorilor de bunuri materiale şi valori cultural-artistice. Din nefericire, majoritatea creatorilor pionieri ai Civilizaţiei Umane au fost şi rămân anonimi. Nu ştim cine a inventat roata, eveniment care a marcat un salt în evoluţia creaţiei umane, dar cunoaştem o mulţime de eroi luptători care o foloseau. Nu avem habar cine a imaginat planul înclinat, însă murmurăm cu evlavie numele faraonilor ale căror piramide s-au ridicat cu ajutorul unor astfel de dispozitive. Nu deţinem nici un fel de informaţii despre inventatorii morilor de vânt, morilor de apă, războaielor de ţesut…

Istoria a fost şi încă este nedreaptă cu creatorii. Până destul de recent, ea a consemnat numai faptele liderilor politico-militari şi religioşi, lideri care, în realitate, n-au asigurat progresul Umanităţii nici cât negru sub unghie. Chiar şi în zilele noastre, în care creaţiile s-au intensificat, asigurându-ne o viaţă din ce în ce mai bună, cultul creatorilor nu se practică în nici o naţiune din Lume. Aşa cum ştiţi, se practică, pe un plan, cultul zeilor şi sfinţilor inventaţi de minţi sălbatice, iar pe alt plan, cultul vedetelor din diverse categorii: cântăreţi, fotbalişti, actriţe mai mult sau mai puţin porno, persoane bogate ori odraslele lor, politicieni cu mare capacitate de manipulare a publicului etc.. În zadar căutaţi prin jurnale şi televiziuni informaţii despre cercetători, inventatori, inovatori, descoperitori de nou. Ele apar extrem de rar şi numai dacă au caracter senzaţional.

1. Creatorii morali sunt soli divini

Tratamentul nedrept la care sunt supuşi creatorii din toate domeniile de activitate m-a determinat să cuget profund la soarta lor. Fără îndoială, ei au fost şi sunt soli divini, veniţi pe Pământ pentru civilizarea Omenirii, asigurarea progresului şi evoluţiei Societăţii Umane. Misticii au imaginat alţi soli divini, care pălăvrăgeau tot soiul de naivităţi şi prostii, pretins profetice, dar nu ajutau în nici un fel oamenii din timpul lor să evolueze raţional, creativ şi moral. Fiecare creator s-a născut „cu stea în frunte”, cu un program mental de reformă şi progres într-un anumit domeniu de activitate. Ei s-au deosebit şi se deosebesc de marea turmă ignorantă ori semi-civilizată prin lumina minţilor lor progresiste. Din această cauză, în perioadele sălbatice conservatoare ei au fost prigoniţi sau ucişi de marea masă retrogradă. Lumina lor n-a murit însă odată cu ei. Ea a prins scântei în creierele umane mai predispuse la progres şi evoluţie, devenind flăcări de lumină ştiinţifică, mai târziu, când masa retrogradă era mai puţin agresivă. Cu alte cuvinte, mesajul divin al fiecărui creator de excepţie sau genial produce efecte în condiţii oricât de vitrege, însă într-un timp mai scurt sau mai lung.

Câteva exemple sunt binevenite. Încă din antichitate, astronomul grec Aristarh din Samos (310 – 230 î.e.n.) a prezentat contemporanilor săi sistemul heliocentric. El a demonstrat că Terra se roteşte în jurul axei sale, în decurs de o zi şi o noapte şi parcurge o elipsă în jurul Soarelui, în timp de un an (365,25 zile). Astronomul a fost contrazis violent, pe motiv că sistemul său „încălca ordinea zeilor”. Abia în anul 1543 e.n., mai târziu cu aproape 18 secole decât Aristarh, astronomul polonez Nicolaus Copernicus a putut publica lucrarea Despre mişcările de evoluţie ale corpurilor cereşti, demonstrând din nou teoria heliocentrică. Lucrarea sa a fost combătută cu înverşunare de biserica creştină, astfel că abia în secolul 17 e.n. oamenii de ştiinţă au adoptat-o în unanimitate, deoarece reprezenta un adevăr universal absolut. Actual, această teorie pare un fleac oamenilor culţi, însă sute de milioane de ignoranţi (poate mai mulţi) continuă să creadă că Soarele se roteşte în jurul Pământului. Teoria heliocentrică, prezentată de doi soli divini succesiv, are implicaţii practice deosebite în calculul timpului, navigaţie aeriană şi maritimă, folosirea sateliţilor de comunicaţii şi astronautică. De ce nu a fost acceptată de la bun început? Deoarece sălbaticii nu pot recunoaşte un adevăr şi nu ştiu cum arată un sol divin adevărat, ci au minţile intoxicate cu divinităţi sălbatice inventate, transmise prin educaţie şi tradiţie retrogradă.

Filosofii greci Leucip (500 – 440 î.e.n.) şi Democrit (460 – 370 î.e.n.) au intuit, încă din vremea lor, că materia este compusă din atomi. Teoria lor a fost contrazisă de contemporani, însă a fost confirmată după mai mult de 20 de secole, de ştiinţele moderne. Tot aceşti filosofi au pus bazele determinismului, susţinând că toate fenomenele din lume au cauze, deşi nu toate cauzele sunt cunoscute. Şi această teorie adevărată a fost combătută cu fervoare de religia creştină, pe motiv că nu includea voinţa divină. Ea a fost însă confirmată în ultimele două secole, astfel că nici măcar slujitorii religioşi nu mai îndrăznesc să o contrazică. Din ce cauză cei doi soli divini trimişi pentru luminarea Omenirii cu adevăruri ştiinţifice fundamentale au fost contrazişi şi marginalizaţi? Deoarece turma umană în care se născuseră, puternic îndoctrinată mistic, nu era pregătită să accepte adevăruri cu adevărat divine.

Încă un exemplu edificator. Filosoful renascentist italian Giordano Bruno (1548 – 1600 e.n.) a susţinut că Universul infinit este populat cu o infinitate de lumi, în lucrarea Despre infinit, Univers şi lumi, apărută în 1584 e.n. . Biserica catolică l-a considerat eretic, l-a întemniţat în anul 1582 e.n. şi l-a ars pe rug în anul 1600 e.n.. Bruno era un sol divin sosit pentru a informa lumea timpului său cu un adevăr absolut, însă s-a lovit de cea mai cumplită boală a Omenirii – misticismul. Abia în urmă cu vreo cinci ani, în timpul papei Ioan Paul al II-lea, biserica catolica a emis o bulă de scuze pentru uciderea acestui sol divin. În această lună (mai 2008), Vaticanul a mers şi mai departe, în încercarea de a salva o religie bazată pe minciuni, sălbăticii şi imoralităţi. Jose Gabriel Funes, şeful observatorului astronomic al Vaticanului şi consilier al papei Benedict, a recunoscut public, într-un interviu, că Universul conţine mai multe planete populate, astfel că putem vorbi de „fraţii noştri extratereştri”. Vom analiza pe larg cele spuse de Funes, în următorul capitol. În acesta, mă mulţumesc să observ că liderii catolici sunt nişte neruşinaţi perverşi. După ce au ucis un sol divin de talia lui Giordano Bruno, îşi cer scuze formale şi-i confirmă integral teoria. Numai pentru această crimă împotriva unui sol divin, biserica catolică ar trebui desfiinţată. Ea are însă la activ mult mai multe păcate grele împotriva Divinităţii şi a solilor divini trimişi pentru luminarea minţilor umane.

Chiar şi unele invenţii vădit utile, făcute de soli divini, au fost considerate satanice şi periculoase, de către ignoranţii mistici. De exemplu, în Rusia ţaristă, gramofonul lui T. A. Edison a fost considerat unealtă diavolească iar cei care îl comercializau au fost aruncaţi în temniţă. În Evul Mediu european, misticii considerau vrăjitorie orice formă de tratament medical, cu excepţia rugilor şi autoflagelărilor şi pedepseau cu moartea tămăduitorii. La inventarea trenului, ignoranţii au răspândit zvonul că, la o viteză mai mare de 20 km pe oră, călătorii vor muri. Chiar şi în prezent, zeci de milioane de ignoranţi mistici susţin că aparatul de radio, televizorul şi telefonul sunt uneltele satanei (există şi la noi în ţară astfel de mistici sălbatici). Am putea prezenta zeci de mii de exemple dureroase, în care mesajele ştiinţifice ale solilor divini au fost combătute cu violenţă de către turma ignorantă şi retrogradă.

Întreaga istorie a Umanităţii cunoscute de noi reprezintă lupta dintre divinitate şi turmele de ignoranţi intoxicaţi mistic. Dumnezeu a trimis soli, ca oameni de ştiinţă, pentru a instrui pământenii cu informaţii şi reguli adevărate despre Lumea în care trăim, cu scop de a asigura evoluţia Umanităţii. Ignoranţii mistici însă s-au încăpăţânat mereu să păstreze imaginile false despre Lume, imagini create de străbuni sălbatici şi transmise ritualic ori prin tradiţie. Această luptă dintre Divinitate şi ignoranţii mistici n-a încetat nici acum. Câteva miliarde de pământeni sunt ancoraţi în trecutul sălbatic din urmă cu 2 – 3000 de ani, în pofida faptului că posedă şi folosesc informaţii şi tehnologii moderne. Această confruntare surdă întârzie evoluţia şi progresul Omenirii, punând chiar sub semnul întrebării viaţa raţională de pe Terra.

Cum acţionează Dumnezeu pentru civilizarea şi umanizarea pământenilor? Sălbaticii mistici confundă Adevăratul Dumnezeu (Hiperconştiinţa planetară) cu zei de tip uman, zei capricioşi, geloşi, cruzi, la fel de ignoranţi ca şi ei, zei ce trebuie îmblânziţi prin ofrande (jertfe) şi cu care se poate încheia un soi de troc de tipul Te recunosc de zeu, dacă mă ocroteşti. Chiar şi misticii moderni fac eroarea de a crede că Dumnezeu a discutat de la egal la egal cu diverşi sălbatici din urmă cu 1500 – 2000 de ani, cărora le-a dezvăluit adevăruri absolute. Într-o formă mai atenuată, misticii moderni cred că Divinitatea le-a trimis profeţi şi mântuitori religioşi, care le-au spus adevăruri şi le-au arătat calea spre „mântuire”. Nici unul dintre aceştia nu se întreabă de ce profeţiile, poruncile şi pildele de o banalitate cumplită, din textele religioase nu s-au confirmat în aproape 2000 de ani, nu exprimă înţelepciune şi nu-i ajută cu nimic. Ei nu se întreabă cum se face că bunurile şi valorile utile vieţilor moderne au fost inventate sau descoperite de oameni de ştiinţă fără pretenţii de profeţi sau mântuitori divini (în realitate, aceştia erau soli divini). Ignoranţii mistici orbecăie ca nişte cârtiţe prin întunericul religios, fără a ajunge la o geană de lumină raţională.

Dumnezeu acţionează însă pentru civilizarea pământenilor, cu ajutorul informaţiilor şi regulilor ştiinţifice şi morale. Adevăratul Dumnezeu este o Hiperconştiinţă atotcunoscătoare, exclusiv spirituală, care nu poate fi imaginată, pictată, atinsă, hrănită cu jertfe şi păcălită cu rugăciuni sau cu trocuri de tipul celui exemplificat anterior. Prin contrast, zeii imaginaţi de mistici seamănă cu oamenii sălbatici care i-au cerat. Ei sunt capricioşi, ilogici în gândire şi comportare, geloşi, cruzi, mincinoşi şi materiali, astfel că pot face orice fac oamenii: mănâncă direct sau din fumul jertfelor, au robi, întreţin relaţii sexuale, produc prunci, ascultă (cum, oare?) rugile sutelor de milioane de ignoranţi religioşi etc.. E clar că ignoranţii mistici sunt mai departe de Adevăratul Dumnezeu decât sunt ateii: aceştia măcar nu se închină la zei sălbatici inventaţi de primitivi ignoranţi.

Dumnezeu acţionează pentru civilizarea şi evoluţia Umanităţii cu mijloace concrete, lesne de observat de oameni culţi. Divinitatea atoatecunoscătoare îşi aplică planul de civilizare prin impunerea cunoaşterii ştiinţifice, creaţiei de bunuri şi valori utile şi o perfectă comportare morală. Cum îşi atinge Divinitatea aceste scopuri? Desigur, prin soli născuţi în rândul pământenilor, soli inspiraţi să cunoască cât mai multe adevăruri universale, să creeze cât mai multe bunuri şi valori utile, să impună reguli de comportare morală cât mai severe, reguli menite să transforme semisălbaticii pământeni din prezent în oameni perfect civilizaţi.

Vedeţi cât de uşor putem recunoaşte solii divini? Ei nu trebuie să ne delireze tot soiul de prostii despre lumi închipuite, zeităţi, apocalipse, judecăţi de apoi etc.. Ei trebuie să aparţină cel puţin de unul din următoarele grupuri umane:
a. Cei mai siguri soli divini sunt oamenii care descoperă adevăruri fundamentale despre Lumea noastră sau inventează bunuri şi valori utile civilizării Omenirii. De exemplu, Graham Bell a fost un sol divin, deoarece a inventat telefonul, un aparat foarte necesar oamenilor. Dimpotrivă, un profet sau un sfânt religios, din mitul biblic sau din calendarul religios, n-au fost soli divini, deoarece nu au ajutat progresul Umanităţii cu nimic (ba chiar l-au şi întârziat, cu palavrele lor aiurite).

Solii divini care se nasc pentru a lumina minţile pământenilor din timpul lor nu sunt traşi la xerox, nu au aceeaşi mărime şi forţă creatoare. Unii dintre ei sunt geniali şi excepţionali, astfel că produc adevărate revoluţii în cunoaşterea şi creaţia umană. De exemplu, descoperitorii sistemului heliocentric, ai legii atracţiei universale, ai modului de evoluţie a corpurilor cereşti din zona noastră de Univers, ai legilor fundamentale din fizică, chimie, ştiinţe naturale etc. au fost soli divini de primă mână. La fel ca ei, au fost inventatorii care au revoluţionat tehnologia umană, prin inventarea motorului cu explozie, becului electric, avionului, telefonului, energiei atomo-electrice, televizorului etc.. soli divini ceva mai modeşti descoperă informaţii şi reguli mai puţin importante şi fac invenţii de mai mică importanţă. În această categorie intră toţi exploratorii care au făcut marile descoperiri geografice de pe Terra, descoperitorii unor informaţii şi legi mai puţin importante, inventatorii unor utilităţi mărunte (chibrituri, aragazul, deltaplanul etc.).

Ce caracterizează această categorie de soli divini? În primul rând o mare sete de cunoaştere, o aprigă curiozitate ştiinţifică de a descoperi informaţii şi reguli din Lumea noastră utile oamenilor. Ei citesc mult, învaţă mult şi din domenii diverse, cugetă profund şi sunt inspiraţi de Divinitate în descoperirile lor. Nici un ignorant sau leneş în gândire nu poate face parte din această categorie. Inspiraţia divină nu vine la inculţi şi leneşi. În al doilea rând, această categorie de soli divini nu pretind că spun adevăruri în numele Divinităţii, astfel că nu mai trebuie probate. Ei îşi demonstrează raţional şi practic descoperirile folositoare tuturor oamenilor, indiferent de rasa, naţiunea sau religia de care aparţin. Acesta este semnul divin: invenţiile lor transced deosebirile rasiale, religioase sau etnice, servind tuturor. De exemplu, becul electric, telefonul, televizorul, radioul, avionul, motorul diesel şi cu explozie etc. sunt folosite de toţi pământenii, fără discriminare. Prin contrast, alienaţii mistici susţin că spun adevăruri în numele Divinităţii, dar delirurile lor nu pot fi probate, nu se confirmă în timp şi nu folosesc decât la dezbinarea ideologică a pământenilor. E clar că adevăraţii soli ai Divinităţii sunt cei care ne unesc şi oferă lucruri utile pământenilor, fără discriminare? Numai un handicapat mental nu poate înţelege acest lucru.

b. A doua categorie de soli divini sunt creatorii de diverse mărimi, de la titanii creaţiei şi până la cei mai modeşti oameni ai muncii. Fiecare creează, după posibilităţile proprii, bunuri, valori şi servicii utile oamenilor. Cum îi recunoaştem? Le studiem faptele şi rezultatele lor. Unul dintre ei a proiectat şi a pus în fabricaţie un nou tip de avion, navetă spaţială etc.. E creator genial, sol divin. Un altul produce, ca simplu meşteşugar, obiecte de artizanat din lemn şi lut; este şi el un mic creator, demn de respect, deoarece contribuie la evoluţie şi progres, prin munca sa. În fiecare om care creează există măcar o mică sămânţă de sol divin, prin care primeşte inspiraţie creatoare. Paraziţii, speculanţii, înşelătorii, hoţii şi alţi infractori nu au însă nici un fel de sămânţă creatoare şi divină în ei. Ca atare, ei nu se deosebesc de animale decât prin faptul că au chip omenesc şi pot vorbi. Din nefericire, în societatea noastră de consum, cu puternice influenţe bestiale, astfel de persoane fac cariere ca vedete impuse prin mass-media, fără nici un merit real. De exemplu, zeci de paparazzi au urmărit intrarea şi ieşirea din închisoare a fâţei de Paris Hilton, moştenitoarea lanţului hotelier Hilton. Ce merite avea această „pocnitoare”, să umple mass-media, zile în şir? Făcuse ceva creator, cât de cât? Nu! Singura ispravă descoperită de jurnalişti a fost că tocmai contractase o boală venerică. De ce se învârteau atâţia jurnalişti în jurul ei? Deoarece în societatea noastră prost întocmită se practică din plin cultul zeilor sălbatici şi al averii, în loc să se practice cultul creatorilor şi al Adevăratului Dumnezeu.

Concluzia? Fiecare puteţi căpăta o mică sămânţă creatoare divină, dacă învăţaţi temeinic cunoştinţe ştiinţifice şi munciţi cu râvnă.

c. Reformatorii morali au fost şi sunt soli divini născuţi pentru a ne învăţa cum să ne perfecţionăm personalităţile, încât să devenim oameni deplin civilizaţi. Morala umană cuprinde un complex de reguli obligatorii de comportare civilizată în familie şi societate. Respectarea lor ne plasează în categoria oamenilor civilizaţi şi ne răsplăteşte cu recompense morale (laude, admiraţie, stimă etc.). Încălcarea lor ne arată drept fiinţe bestiale şi ne pedepseşte cu diverse sancţiuni morale (dispreţ, izolare de societate, critici etc.).

În perioada istorică cunoscută de noi oamenii au evoluat din bestialitate către modelul ideal de om moral , model încă neatins de vreun muritor pământean. Divinitatea a impulsionat acest proces de transformare a omului bestial în om civilizat prin trimiterea unor soli divini care să ne înveţe şi să ne impună reguli morale severe şi reguli de drept. La nivelul timpului universal, cei 3000 de ani cunoscuţi de noi din istoria Umanităţii nu valorează nici cât o secundă. Totuşi observăm că, în această perioadă, solii divini au îngrădit bestia din oameni, eliminând cele mai animalice practici şi moravuri, cum ar fi:

canibalismul a fost eliminat aproape total din viaţa Omenirii. Se mai practică izolat, de către indivizi dezaxaţi sau prin triburi sălbatice.

Incestul a fost îngrădit sever, chiar şi prin legi. Din păcate, bestia din oameni n-a fost eliminată complet, astfel că-l mai întâlnim şi în timpul nostru. Cunoaşteţi destule cazuri din ţara noastră, prezentate prin mass-media. În timp ce scriu, jurnalele gem de detalii despre „monstrul din Austria” care şi-a sechestrat şi violat fiica, procreând cu ea.

Sclavia a fost abolită la nivel mondial. Ea a rămas numai în ritualurile creştine, unde Dumnezeu este considerat un stăpân de robi, aşa cum l-au imaginat sălbaticii semiţi din epoca sclavagistă de redactare a mitului biblic.

Omorul de orice fel, violenţele fizice şi verbale au fost îngrădite chiar şi prin legi juridice, depăşind cadrul moral.

Perversiunile sexuale sunt incriminate de morala majorităţii popoarelor iar în unele naţiuni sunt pedepsite cu moartea. Ca o dovadă clară a imoralităţii şi putreziciunii societăţii de consum, astfel de perversiuni au fost dezincriminate legal, astfel că au rămas pedepsite numai moral. În naţiunea noastră n-au reuşit să pătrundă atât de profund, cum au pătruns în ţara tuturor mizeriilor morale – SUA. Noi, oamenii morali, trebuie să ne unim eforturile şi să combatem aceste perversiuni, nu numai pe cale morală, ci şi legală. În acest scop, trebuie să ne organizăm şi să le impunem legiuitorilor (parlamentarilor) să incrimineze din nou perversiunile sexuale de orice fel (pederastie, lesbianism, pedofilie, zoofilie etc.).
Multe alte abateri morale au fost incriminate prin norme morale. Reformatorii care au iniţiat incriminarea şi pedepsirea lor au fost soli divini cu sarcini de perfecţionare a personalităţii umane. Fiecare om poate să se apropie de calitatea de om moral, printr-o comportare morală desăvârşită în familie şi societate.

În concluzie la acest punct, pământenii creatori şi morali sunt soli divini de diverse mărimi. Ei sunt adevăraţii oşteni ai Domnului în lupta pe care Divinitatea o duce împotriva ignoranţilor mistici şi imoralilor. Slujitorii religioşi săvârşesc o gravă blasfemie atunci când includ în categoria soli divini (mesageri divini, îngeri) tot soiul de fiinţe fantastice (terafimi = idoli de lut, heruvimi = boi înaripaţi), profeţi ignoranţi şi sălbatici, „mântuitori” fabricaţi din imaginaţie ori din rânsul misticilor etc..

Impuneţi cultul creatorilor morali!

Progresul Omenirii depinde în bună măsură de rezultatele războiului nevăzut dintre Divinitate şi marea turmă ignorantă, necreatoare, mistică şi imorală. fiecare putem grăbi progresul şi civilizarea deplină, prin activitatea proprie de creator moral, cât şi prin impunerea cultului creatorilor morali în comunităţile în care trăim. Condiţia de creator moral este cumulativă, dacă vrem să devenim oameni cu adevărat civilizaţi, demni şi prosperi. Spun aceasta, deoarece există şi cazuri de disociere a acestor calităţi. E drept că ele sunt puţine, deoarece orice creator serios are impulsuri morale sănătoase. Excepţiile sunt formate din următoarele categorii de persoane:

a. Persoane creatoare dar imorale. Astfel de persoane seamănă cu îngerii damnaţi din miturile religioase. Ei se nasc cu o capacitate creatoare deosebită, însă şi cu impulsuri imorale, impulsuri ce se dezvoltă în mediu social propice sau ca urmare a lipsei de educaţie. De exemplu, în viaţa socială actuală, găsim persoane creatoare, bine instruite şi muncitoare, care însă practică vicii degradante: homosexualitate, alcoolism, perversiuni, exploatarea şi înşelarea altor persoane, brutalitate, violenţă, aroganţă, comportament asocial etc.. Creativitatea fără moralitate este una din cele mai grave pericole pentru Omenirea actuală. De exemplu, oamenii creatori au dezvoltat mijloace tehnice capabile să distrugă întreaga viaţă de pe planetă sau însăşi Terra, dar nu posedă suficiente inhibiţii morale să nu apeleze la astfel de mijloace. Un alt exemplu ne este oferit de „imperiul răului”, SUA. În această ţară, creativitatea s-a dezvoltat paralel cu o imoralitate agresivă, materializată în homosexualitate, pornografie, necinste politică, artă decadentă, cultul averii şi al mijloacelor necinstite de a o obţine, jefuirea unor naţiuni mai slabe, sub diferite pretexte (Irak, Afganistan etc.). Datorită faptului că SUA a atras ca un magnet atenţia multor popoare, prin creativitatea şi prosperitatea ei, imoralitatea americană s-a insinuat aproape pe întreaga planetă. Asta şi explică criza existenţială de care suferă Omenirea actuală.

b. Moralitate fără creativitate pare un non-sens, însă întâlnim şi astfel de cazuri, mai ales în secte mistice şi culte tribale. De exemplu, comunitatea hamish din SUA practică principii morale foarte severe, însă refuză cunoaşterea ştiinţifică şi creativitatea modernă. Acelaşi lucru îl întâlnim şi la unii habotnici religioşi, care se comportă cât mai moral cu putinţă, însă visează să trăiască după modelul tribal din textele lor religioase. O latură imorală există însă şi în activitatea acestor severi moralişti: ei jignesc profund Divinitatea prin identificarea Dumnezeului Adevărat cu zeii sălbatici din miturile lor.

Presupun că majoritatea vreţi să deveniţi creatori morali şi să impuneţi cultul creatorilor morali în întreaga societate. Desigur, impunerea cultului creatorilor morali presupune implicit impunerea credinţei în Adevăratul Dumnezeu, cel situat deasupra tuturor religiilor, atoatecunoscător şi conducător invizibil al Civilizaţiei Umane. Cam ce paşi trebuie să facem pentru a impune cultul creatorilor morali în comunităţile de trai (familie, grup de amici, rude şi relaţii mai îndepărtate, vecini, cunoscuţi)?

a. Totul porneşte de la cunoaşterea sau necunoaşterea Adevăratului Dumnezeu. În acest domeniu, confuzia este foarte mare, deoarece pământenii practică aproximativ 200 de religii, dintre care patru fundamentale: mozaismul (religie pur tribală), creştinismul şi islamismul, religii derivate din mozaism şi hinduism, un melanj între credinţele arienilor vedici şi învăţăturile lui Budha. Aceste patru religii sunt îmbrăţişate, cel puţin formal, de circa cinci miliarde de pământeni (aproape 80% din populaţia globului). Fiecare religie în parte, susţine prin slujitori anume pregătiţi că deţine taina legăturii cu Divinitatea protectoare. În realitate, nici o religie nu poate ajunge la Dumnezeu, deoarece invocă zeii sălbatici, inventaţi de primitivii din urmă cu 2 – 3000 de ani; fiecare religie însă foloseşte cuvântul Dumnezeu, pentru inducerea în eroare a naivilor.

Cum scăpăm de această confuzie? Trebuie să scăpăm de ea, să nu greşim cu nimic faţă de Dumnezeu. În viaţă, putem minţi din când în când, din diverse considerente, chiar pozitive, cum ar fi minciunile convenţionale şi sugestionarea pozitivă a unor persoane suferinde ori aflate la necaz. Nu avem însă dreptul să minţim în relaţia dintre oameni şi Divinitate, aşa cum fac toţi slujitorii cultelor religioase mai mari sau mai mici.

Aţi înţeles cum se recunoaşte Adevăratul Dumnezeu? Prin eliminarea tuturor zeilor şi ritualurilor mistico-religioase din viaţa noastră. în locul rugilor şi ritualurilor religioase, e suficient să rostim zilnic o formulă de autosugestionare de tipul Dumnezeul creatorilor morali mă inspiră, mă ajută şi mă ocroteşte, fapt pentru care sunt perfect sănătos şi reuşesc în tot ce întreprind. O astfel de formulă vă întăreşte psihic, vă dezvoltă calităţile de creatori morali şi vă asigură o intimă legătură cu Divinitatea, prin hiperconştiinţele proprii.

Desigur, pentru a renunţa la orice ritual religios, vă trebuie mult curaj şi multă voinţă. După cum ştiţi, masele de mistici îndobitociţi religios exercită o teroare psihică asupra oricărei persoane care nu le acceptă dogmele, miturile şi ritualurile. Tendinţa persoanelor laşe este de a se conforma presiunilor turmei mistice, pentru a evita neplăceri. În acest caz, însă, astfel de persoane îşi trădează credinţa în Adevăratul Dumnezeu. Dilema e simplă: avem de ales între Dumnezeu şi zeii religioşi. Cine alege zeii religioşi este supus la sute de condiţionări psihice retrograde, prin dogme, mituri, ritualuri, rugi, superstiţii etc., încât nu-şi mai poate dezvolta calităţile de creator moral şi om de succes. Eu vă sfătuiesc să renunţaţi la sutele de zei şi sfinţi ai religiilor, în favoarea credinţei în Dumnezeul creatorilor morali. Dacă îmi urmaţi sfatul, nu veţi regreta. Veţi avea conştiinţa împăcată, vă veţi putea concentra asupra creaţiei şi veţi obţine mari succese în viaţă.

b. Puterea exemplului personal contribuie serios la impunerea cultului creatorilor morali. Din acest punct de vedere, aveţi un avantaj asupra religioşilor care nu au model personal. Să faci ce zice popa, nu ce face popa! este un principiu sintetizat de creştini, pe baza observaţiilor comportamentelor imorale ale preoţilor. Aceste comportamente preoţeşti imorale (lăcomie, curvăsărie, încălcarea propriilor dogme etc.) creează confuzii în minţile misticilor religioşi, fapt pentru care credinţa lor e şovăielnică sau lipseşte cu desăvârşire (se mulţumesc cu ritualuri tradiţionale şi sărbători relaxante).

Noi, creatorii morali, nu avem nici un fel de intermediar între sufletele noastre şi Divinitate. Nu avem nevoie de preot, rabin, şaman, pastor etc., pentru a ne trimite visele curate către Dumnezeu. Desigur, ca oameni culţi, cunoaştem că Dumnezeu nu poate fi bombardat cu tot soiul de mărunţişuri, aşa cum se întâmplă la religioşi (să plouă, să nu mai plouă, să se vindece cutare, să scape cutare din puşcărie, să câştigi bani etc.). Noi trimitem rar vise către Divinitate şi numai în probleme extrem de grave. Noi nu avem pretinşi slujitori ai Domnului care să ne intermedieze legături cu Divinitatea şi să ne ofere modele de conduită. Ca atare, noi înşine trebuie să ne cizelăm personalităţile încât să devenim modele de creatori morali demne de copiat şi de alte persoane de bună credinţă. Am scris 15 cărţi de arta succesului pe această temă – modelarea personalităţilor încât să devină apte de succese în orice condiţii. Nu aveţi decât să studiaţi acele cărţi, în special Către culmile succeselor (Formula fericirii), să deveniţi un model de creator moral. De îndată ce deveniţi model de creator moral, veţi răspândi modelul în comunitatea de trai, de studii sau de muncă. Nu va trebui să spuneţi faceţi ca mine! Aţi observat şi dumneavoastră că majoritatea oamenilor copiază în mod involuntar modelele de personalitate mai puternice. Vi se vor copia impulsurile creatoare şi comportamentele morale.

Aţi înţeles că al doilea pas pentru impunerea cultului creatorilor constă în transformarea dumneavoastră într-un model de creativitate şi comportare civilizată? În acest scop, va trebui să vă cizelaţi personalitatea câţiva ani, însă rezultatele compensează din plin efortul. De regulă, creatorii morali reuşesc în toate domeniile vieţii: sentimental (afectiv), cultural-ştiinţific, profesional, economic, social, politic etc.. Calea către mari succese trece prin calitatea de creator moral, nu prin modelul de speculant şmecher, cum mai vedeţi prin societatea zăpăcită în care trăim. După ce modelul de creator moral al dumneavoastră va deveni suficient de puternic, oamenii din jur îl vor copia involuntar, până în cele mai mici detalii (vorbe, gesturi, păreri etc.), mărind numărul creatorilor morali. Astfel, nu vă veţi mai simţi singur sau crinul alb printre buruieni. Veţi avea o comunitate de creatori morali cu care să discutaţi, să creaţi, să vă ajutaţi reciproc, să vă relaxaţi în mod civilizat.

c. Cultul creatorilor morali presupune cunoaşterea perfectă a propriei valori şi recunoaşterea ierarhiei adevăratelor valori umane. Ştiţi despre ce e vorba. Nu ne naştem egal înzestraţi psihic şi fizic, nu învăţăm în mod egal, nu muncim perfect egal, nu suntem ajutaţi de noroc în mod egal şi nu suntem loviţi de ghinioane în acelaşi mod. Din această cauză, comunitatea de creatori morali se organizează într-o piramidă a valorilor umane, în vârful căreia sunt creatorii morali geniali şi excepţionali. Acest fapt nu trebuie să ne trezească gânduri negative (invidie, regret, nemulţumire etc.). Fiecare creator moral este perfect mulţumit atunci când şi-a găsit exact poziţia pe care o merită în piramida valorilor umane. Dacă ocupă un loc inferior, conştiinţa îl obligă să lupte pentru a se ridica la adevărata lui valoare. Dacă ajunge din întâmplare mai sus decât valoarea sa, conştiinţa îl mustră şi îl îndeamnă să îşi vadă de lungul nasului. Desigur, în societatea actuală, prost întocmită, aşa ceva nu se întâmplă; toţi se zbat să se caţere cât mai sus, indiferent dacă merită sau nu.

Cultul falselor valori este specific societăţii de consum în care trăim. Cele mai diverse grupări ne propun cele mai ciudate modele de comportare şi valoare. Ignoranţii mistici ne oferă modelul tribal, de sălbatic păstor ori agricultor, trăind după reguli sclavagiste şi închinându-se la tot soiul de zei şi sfinţi sălbatici, inventaţi sau creaţi din muritori, fără nici un merit real. Grupările imorale ne oferă modele de perverşi sau libertini sexual, de persoane care reuşesc în viaţă pe căi necinstite, de indivizi uşuratici, robiţi de alcool, droguri, muzică decadentă, curente la modă etc.. Zilnic, vedem modele de politicieni ignoranţi, leneşi, necinstiţi, indiferenţi faţă de cetăţeni, corupţi etc.. Situaţia de la noi din ţară este aproape identică cu situaţia din majoritatea naţiunilor Lumii. Cultul zeilor sălbatici, al averii şi al falselor valori este specific Societăţii Umane în care trăim. Din această cauză, Umanitatea trăieşte într-un stres şi o criză greu de suportat de oamenii creatori şi morali. Situaţia se va schimba în timp, către pozitiv cu contribuţia creatorilor morali ajutaţi de Divinitate sau printr-o intervenţie extraterestră.

Recunoaşterea ierarhiei adevăratelor valori umane ne obligă la câteva acţiuni de promovare a creatorilor morali, cum ar fi:

Ajutarea creatorilor morali mai merituoşi să promoveze în locurile pe care le merită. În particular, ajutarea copiilor superdotaţi dar defavorizaţi economic să se ridice din sărăcie şi să ajungă creatori morali.

Popularizarea insistentă a creatorilor morali geniali şi de excepţie, în rândul întregii populaţii, cu scop de a-i face cunoscuţi şi de a-i impune ca modele demne de urmat.

Combaterea frânelor puse în calea creatorilor morali de către forţele retrograde. De exemplu, combaterea calomniilor despre unii creatori morali, ajutarea creatorilor morali să depăşească loviturile date de către forţele retrograde etc..
d. Impunerea cultului creatorilor morali presupune, la un moment dat din evoluţie, unirea cât mai multor creatori morali în asociaţii cu acest profil şi efectuarea unor activităţi în grup: cercetare, studii, proiectare, muncă patriotică, activităţi cultural-educative etc.. Deci, vă îndemn să formaţi o Frăţie a creatorilor morali cu site pe internet, cu reguli clare de activitate şi comportare. Ea vă va ajuta foarte mult să vă perfecţionaţi personalităţile şi să reuşiţi din plin în viaţă.

e. Popularizarea creatorilor morali prin mass-media şi internet este încă o componentă a impunerii cultului creatorilor morali. Vă sfătuiesc să folosiţi orice mijloc aflat la îndemână pentru a populariza creatorii morali români în rândul populaţiei noastre şi a străinilor, cam cum procedez şi eu în cărţile din seria Octogonul, capitolul Ai noştri sunt cei mai buni. În prezent, mass-media ne oferă „vedete” uşurele rău de tot: politicieni de doi bani, gagicuţe inculte dar cât mai dezbrăcate, astrologi, mistici, palavragii, manelişti şi alte scursuri sociale. Foarte rar, vedeţi şi câte un creator serios pe ecranele televizoarelor ori prin ziare. Cei care lucraţi în mass-media puteţi schimab situaţia în bine, puteţi promova cu insistenţă modele de creatori geniali sau de excepţie.

f. Combaterea activă, curajoasă şi permanentă a cultului zeilor, averii şi falselor valori umane contribuie din plin la impunerea cultului creatorilor morali. Dacă vreţi să ajungeţi un creator moral, trebuie să luaţi atitudine fermă cel puţin în următoarele probleme:

Combaterea cultelor religioase, astrologiei, superstiţiilor, vrăjilor şi altor forme de magie, în numele Adevăratului Dumnezeu. În acest scop, trebuie să vă înarmaţi cu cunoştinţe ştiinţifice foarte sigure şi să cunoaşteţi bine slăbiciunile adversarilor. Eu v-am prezentat o parte din informaţiile de care aveţi nevoie în această luptă, în volumele de arta succesului, în cărţi din seria Octogonul şi prin emisiuni televizate. Cei care m-aţi văzut la televizor polemizând cu paraziţii şi alienaţii mistici aţi înţeles că nu putem face compromisuri în aceste probleme. Cine crede în Dumnezeu, nu crede în religii, vrăji, magie, astrologie şi superstiţii. Credinţa deplină în Dumnezeul creatorilor morali vă va furniza curaj şi energie pentru a înfrunta cei mai abili sau mai violenţi mistici.

Aşa cum vom vedea în capitolul următor, în prezent, naţiunea română este supusă unei agresiuni mistice fără precedent, agresiune susţinută şi de trădarea liderilor politici, şi de trădarea majorităţii intelectualilor, şi de slaba pregătire cultural-ştiinţifică a populaţiei. Dumneavoastră, cele mai luminate minţi de creatori morali, trebuie să combateţi activ această agresiune, începând din familie, grupul de studii sau de muncă, vecini, relaţii, persoane întâlnite întâmplător. Nu puteţi avea o atitudine pasivă în faţa acestei agresiuni anti-divine. Trebuie să vă apăraţi credinţa în Adevăratul Dumnezeu faţă de orice persoană şi în orice situaţie. În următorul capitol, vom discuta pe larg măsurile concrete pe care trebuie să le luaţi.

Combaterea cultului averii nu înseamnă susţinerea cultului sărăciei, cult susţinut de unii sectanţi mistici. Suntem conştienţi că averea e necesară şi că are un rol pozitiv în viaţa noastră, atât timp cât a fost dobândită pe căi licite şi este dominată de voinţa noastră (este un mijloc, nu un scop în sine). După cum aţi observat, cultul averii, promovat cu abilitate de oculţi şi acceptat inconştient de mulţi oameni, presupune închinarea necondiţionată în faţa celor bogaţi, ca şi cum ar fi zei, admiraţia fără discernământ a averii şi a posesorilor acesteia, trecerea cu vederea a abaterilor morale şi a infracţiunilor săvârşite de cei bogaţi, transformarea bogaţilor în vedete de cult, chiar dacă sunt nişte idioţi ignoranţi, imorali sau infractori.

Dumneavoastră, creatorii morali, trebuie să judecaţi oamenii după nivelul de cultură ştiinţifică, creativitate şi moralitate. Un creator moral poate fi bogat sau cu o stare economică medie, însă rareori sărac. De ce nu poate fi sărac? Deoarece creatorii morali sunt instruiţi să câştige bine din creaţiile lor şi să se îmbogăţească. Cărţile de arta succesului scrise de mine sunt ghiduri de îmbogăţire, fapt pentru care vă recomand să le studiaţi şi să aplicaţi regulile din ele. Un creator moral poate fi sărac numai temporar şi pentru o scurtă perioadă de timp, datorită unor cazuri fortuite, cum ar fi pierderea bogăţiei prin calamităţi naturale, prin incendii, prin falimentarea unor bănci ori a unor parteneri, prin jefuirea de către hoţi etc.. În toate cazurile, creatorul moral ajuns sărac îşi reia activitatea creatoare de la zero şi se ridică din nou la un nivel de prosperitate acceptabil.

societatea prost întocmită în care trăim (societatea de consum, capitalismul) are tendinţa de a ţine creatori morali excepţionali şi geniali în sărăcie, prin refuzul aplicării invenţiilor acestora. Noi, creatorii morali care am reuşit să scăpăm de jugul sărăciei, trebuie să sărim în ajutorul creatorilor morali ajunşi în impas, să le popularizăm şi să le promovăm invenţiile, să-i încurajăm măcar cu vorbe şi sfaturi bune. O mare parte din inventatorii români medaliaţi cu aur la diverse saloane de inventică se află în această situaţie grea, în România de tranziţie. Noi, creatorii morali, trebuie să sărim imediat în ajutorul lor. După ce-şi vor fructifica invenţiile, inventatorii vor deveni bogaţi şi ni se vor alătura.

Combaterea cultului falselor valori umane este o importantă direcţie de luptă a creatorilor morali. Ea se bazează pe credinţa că adevărata elită a unei naţiuni este formată din creatorii morali. Falsa elită, produsă prin propagandă, modă, adunarea în găşti de falşi elitişti şi înşelarea populaţiei este în vogă în România. Din cine este formată ea? Din pseudo-intelectuali jalnici, lipsiţi de talente reale şi de o cultură solidă, fără o creaţie serioasă la activ şi deseori minaţi de misticism. Această categorie de „vedete” s-a adunat în găşti, în atmosfera confuză de după evenimentele din decembrie 1989, a păcălit populaţia cu minciuni şi dezinformări, a acaparat o parte a mass-media şi-şi face reclamă pentru toate „operele” lor jalnice. A doua categorie de persoane din grupul falselor valori e formată din dame de moralitate mai mult decât îndoielnică, prezentate ca „vipiste”, artiste sau pur şi simplu starlete porno. N-au cultură, n-au talente, n-au activitate creatoare şi-şi afişează făţiş imoralitatea, prin mass-media. Acestea sunt modele de urmat de tânăra generaţie? Cultul fotbalistului şi al fotbalului este exagerat, în dauna celorlalte sporturi la fel de importante în viaţa naţiunii noastre. Şmecherii au făcut o industrie de făcut bani din fotbal şi umplu mass-media cu informaţii care să le susţină acest cult aducător de bani. Nu e ziar în care să nu întâlneşti câteva pagini cu inepţiile lor, nu e jurnal de ştiri televizate în care să nu-ţi bage pe gât câteva zeci de minute de pălăvrăgeli în jurul unei activităţi necreatoare, dar aducătoare de bani grei (fotbalul). Deşi politicienii sunt simpli slujbaşi ai naţiunii române, jurnalişti semidocţi i-au transformat în vedete de mass-media. Toată ziua, bună ziua, îi întâlneşti în ziare şi televiziuni, cu cele mai mari inepţii şi cu cele mai „bengoase fiţe”. În loc să-şi vadă de treburile pentru care sunt plătiţi, pălăvrăgesc vrute şi nevrute, chiar şi despre treburi de care nu au habar. Cultul maneliştilor şi al altor gurişti urlători de pseudo-muzică e de-a dreptul agresiv şi dezgustător. Cultul „vedetei” de televiziune proastă, incultă şi vulgară târăşte telespectatorii în mocirla bârfei şi a nimicurilor fără sens. Cultul bogătaşilor imbecili sau infractori notorii întregeşte această galerie de monştri ai falselor valori din România. Nici în alte ţări situaţia nu este mult mai bună.

Cum puteţi combate cultul falselor valori umane? în primul rând, prin refuzul acceptării şi „consumării” lor. În al doilea rând, prin dezvăluirea crudă, fără jenă, a goliciunii acestora, faţă de orice persoană păcălită de manipulare. Satirizarea şi ironizarea falselor valori umane din societatea noastră, cam în stilul practicat de echipa Mondenii, este o armă de anihilare a acestor paraziţi cu ifose. În fine, dacă situaţia vă pune faţă în faţă cu vreo falsă valoare din ţara noastră, nu ezitaţi să-i spuneţi exact cine este şi ce merită!
În concluzie, cultul creatorilor morali înseamnă luptă curajoasă şi activă pentru promovarea adevăratelor valori umane, concomitent cu eliminarea falselor valori din societatea noastră.
ARTICLEURL